Home
Million Mask March Romania 5.11.2015
In acest moment ai putea fi oriunde, facand orice.
In loc de aceasta stai singur(a) in fata unui ecran.
Deci ce ne opreste sa facem cea ce vrem? Sa fim unde vrem sa fim?
In fiecare zi ne trezim in aceeasi camera si urmam acelasi drum , traim aceeasi zi ca si ieri .
Totusi in trecut, fiecare zi era o Aventura noua. Pe drum ceva s-a schimbat.
Inainte zilele erau fara timp , acum zilele noastre sunt programate.
Asta inseamna sa fim Adulti? Sa fim Liberi?
Dar suntem cu adevarat liberi?
Mancare , apa , pamant.
Chiar elementele de care avem nevoie pentru a supravietui sunt detinute de corporatii.
Nu este hrana pentru noi in copaci , nu-i apa proaspata in parauri, nici pamant pentru a construi o casa.
Daca incerci sa iei ceea ce iti ofera pamantul vei fi inchis.
Asa ca ne supunem regulilor lor.
Ani de zile am sezut si am regurgitat ce ni s-a spus. Testati si etichetati ca subiecte intr-un laborator.
Crescuti sa nu aducem nici o schimare lumii, crescuti sa nu fim diferiti.
Indeajuns de inteligenti pentru a munci , dar nu pentru a pune la indoiala de ce o facem.
Asa ca Muncim si Muncim, lasati fara timp pentru a trai viata pentru care muncim. Pana cand vine o zi cand ni se spune ca suntem prea batrani sa ne facem treaba. Aici suntem lasati sa murim. Copii nostrii ne iau locul in acest joc. Pentru noi calea noastra este unica , dar pentru ei nu suntem nimic mai mult decat Combustibil. Combustibil care le da putere Elitelor. Elite care se ascund in spatele logouri-lor corporatiilor.
Aceasta este lumea lor. Si cea mai valoroasa resursa de pe pamant , suntem Noi , noi cei 99% .
Le construim orasele, le conducem masinile , le luptam razboaiele. Pana la urma , nu banii ii conduc, ci puterea. Banii sunt doar unealta pe care o folosesc pentru a ne conduce. Bucati de hartie fara valoare de care depindem, pentru a ne hrani , pentru a ne deplasa , pentru a ne intretine.
Ei ne-au dat bani si in schimb noi le-am dat Pamantul!
Unde erau copaci care ne curatau aerul , acum sunt fabrici care-l otravesc.
Unde era apa curata de baut , acum sunt deseuri toxice.
Unde animalele alergau libere , sunt acum ferme industrializate unde sunt crescute si macelarite la nesfarsit pentru satisfactia noastra.
Peste un miliard de oameni flamanzesc, desi avem destula mancare pentru fiecare. Unde merge toata? 70% din granele pe care le cultivam sunt folosite pentru ingrasarea animaelor pe care le mananci la cina. De ce sa ii ajuti pe cei care flamanzesc ? Pentru ca nu poti profita de pe urma lor. Suntem ca o ciuma maturand Pamantul, sfasiind chiar mediul care ne permite sa traim.
Vedem totul ca pe ceva ce poate fi vandut, ca pe un obiect ce poate fi detinut. Dar ce se va intampla cand vom fi poluat ultimul rau?
Cand vom fi otravit ultima gura de aer?
Cand nu vom mai avea petrol pentru camioanele care ne aduc mancare?
CAND vom intelege ca BANII nu pot fi mancati, ca nu au valoare? Ca sunt doar niste bucati de hartie create din copacii care ne ofera aerul curat.
Nu distrugem planeta , planeta va rezista in continuare. In schimb distrugem toata viata de pe ea. In fiecare an mii de specii dispar, si timpul se apropie pana cand noi vom urma.
In Romania traiesc astazi aproximativ 520.000 de bolnavi de CANCER dintre care doar 98.000 primesc tratamentul adecvat. Dar ingrijirea medicala este a treia cauza majora a morti dupa cancer si boli de inima . Ni se spun ca totul poate fi rezolvat pentru ca se investesc bani in farmacii pentru a descoperi o pastila care sa ne faca problemele sa dispara.
Dar Companiile farmaceutice si asociatiile anticancer se bazeaza pe suferinta noastra pentru a face profit.
Credem ca alergam dupa o rezolvare , cand defapt fugim de cauza. Corpul nostru este un produs a ceea ce consumam si mancarea pe care o mancam este conceputa strict pentru profit. Ne umplem cu chimicale toxice.
Corpurile animalelor infestate cu medicamente si boli. Dar noi nu vedem asta, grupul mic de corporatisti care detin publicarea informatiilor (media) nu vor sa stim. Inconjurandu-ne cu fantasme despre care ni se spune ca sunt realitatea.
Ne punem aceasta masca a “civilizatiei” . Dar cand o dam jos ? Ce ramanem ?
Cat de repede uitam ca numai in ultimele sute de ani le-am permis femeilor sa voteze , le-am permis negrilor sa traiasca ca egali.
Ne purtam de parca am fi finte atot-stiutoare, dar atat de multe scapa vederii noastre. Mergem in josul strazii ignorand toate semnele marunte , ochii care se holbeaza , povestile pe care le spun.
Vedem totul ca pe un fundal pentru ”mine”
Poate ne e frica ca nu suntem singuri, ca suntem o parte dintr-o imagine mult mai mare. Dar ne scapa sa facem conexiunea.
Nu avem nici o problema in a omora porci, vaci, pui, straini din alte tari. Dar nu vecinii nostrii, nu pisicile noastre, nu cainii nostrii , acestea pe care am ajuns sa le iubim si sa le intelegem. Numim alte animale proaste si totusi aratam spre ele pentru a justifica actiunile noastre.
Dar uciderea doar pentru ca putem , pentru ca am putut intotdeauna , o face corecta? Sau doar arata cat de putin am invatat. Continuam actul primar de agresiune in locul Gandirii si al Compasiunii.
Intr-o zi, aceasta senzatie pe care o numim viata ne va parasi, trupurile noastre vor putrezi, bunurile se vor redistribui.
Actiunile de ieri sunt singurele care raman!
Moarte ne inconjoara permanent, desi pare atat de indepartata de realitatea zilnica.
Traim intr-o lume pe muchia prapastiei.
Razboaiele de maine nu vor avea castigatori.
Pentru ca violenta nu va fi niciodata raspunsul corect, va distruge orice solutie posibila.
Daca toti privim catre cea mai mare dorinta interioara a noastra, vom vedea ca visele noastre nu sunt diferite, impartasim un tel comun.
Fericirea!
Sfasiem lumea cautant bucurie, fara sa o cautam in noi insine.
Multi dintre cei mai fericiti oameni sunt cei care au cel mai putin. Dar suntem noi cu adevarat atat de fericiti cu i-phone-urile, casele noastre mari, masinile noastre de lux?
Am devenit deconectati, idolatrizam oameni pe care nu i-am intalnit.
Suntem martorii extraordinarului pe ecranele noastre, iar a obijnuitului pretutindeni altundeva.
Asteptam pe cineva care sa aduca schimbarea fara a ne gandi vreodata sa ne schimbam noi insine.
Alegerile presidentiale pot fi la fel de bine o aruncare cu banul, doua fete ale aceleiasi monede.
Alegem ce chip vrem si iluzia alegerii, a schimbarii, se creaza.
Dar lumea ramane la fel!
Esuam in a intelege ca politicienii nu ne servesc pe noi, ii servesc pe cei care ii finanteaza la putere.
Avem nevoie de LIDERI , nu de politicieni. Dar in aceasta lumea a adeptilor, uitam sa ne conducem pe noi insine.
Nu mai asteptati schimbarea ci fiti schimbarea pe care vreti sa o vedeti.
Nu am ajuns pana in acest punct in lume doar prin a sta in fund si a privii cum alti lupta.
Rasa umana a supravietuit nu pentru ca suntem cei mai rapizi, cei mai puternici, ci pentru ca am lucrat impreuna!
Am perfectionat actul uciderii.
Acum haideti sa perfectionam bucuria de a trai.
Aceasta nu este despre salvarea planetei. Planeta va fi aici chiar daca noi vom mai fi sau nu. Pamantul exista de miliarde de ani, in schimb, fiecare dintre noi suntem norocosi daca ajungem la optezi de ani.
Suntem doar o pagina in istorie , dar impactul nostru este pentru totdeauna.
Internetul ne da puterea de a trimite un mesaj si de a unii milioane de oameni din intreaga lume. Cat inca mai putem , sa ne folosim ecranele pentru ca ne aduce vietile impreuna.
Fie bine, fie rau, generatia noastra va determina viitorul vietii pe aceasta planeta. Putem fie sa continuam sa servim acest sistem al distrugerii pana cand nici o amintire a existentei noastre nu va mai ramane.
Sau ne putem Trezi! Putem intelege ca nu evoluam in sus, ci mai degraba ne intoarcem de unde am plecat. Avem doar ecrane in fata si nu vedem incotro ne indreptam.
La acest moment present ne-a condus fiecare pas, fiecare respiratie si fiecare moarte.
Suntem fatada tuturor celor ce-au fost inaintea noastra.
Si acum este randul nostru. Puteti alege sa va sculptati propria cale de urmat sau sa urmati drumul pe care ceilalti nenumarati l-au urmat deja. Viata nu este un film. Scenariul nu este deja scris!
Noi suntem scriitorii. Aceasta este povestea ta, povestea lor, POVESTEA NOASTRA!
Acest material apartine lui Spencer Cathcart .
This material is property of Spencer Cathcart . This is helping in passing the message.
In acest moment ai putea fi oriunde, facand orice.
In loc de aceasta stai singur(a) in fata unui ecran.
Deci ce ne opreste sa facem cea ce vrem? Sa fim unde vrem sa fim?
In fiecare zi ne trezim in aceeasi camera si urmam acelasi drum , traim aceeasi zi ca si ieri .
Totusi in trecut, fiecare zi era o Aventura noua. Pe drum ceva s-a schimbat.
Inainte zilele erau fara timp , acum zilele noastre sunt programate.
Asta inseamna sa fim Adulti? Sa fim Liberi?
Dar suntem cu adevarat liberi?
Mancare , apa , pamant.
Chiar elementele de care avem nevoie pentru a supravietui sunt detinute de corporatii.
Nu este hrana pentru noi in copaci , nu-i apa proaspata in parauri, nici pamant pentru a construi o casa.
Daca incerci sa iei ceea ce iti ofera pamantul vei fi inchis.
Asa ca ne supunem regulilor lor.
Ani de zile am sezut si am regurgitat ce ni s-a spus. Testati si etichetati ca subiecte intr-un laborator.
Crescuti sa nu aducem nici o schimare lumii, crescuti sa nu fim diferiti.
Indeajuns de inteligenti pentru a munci , dar nu pentru a pune la indoiala de ce o facem.
Asa ca Muncim si Muncim, lasati fara timp pentru a trai viata pentru care muncim. Pana cand vine o zi cand ni se spune ca suntem prea batrani sa ne facem treaba. Aici suntem lasati sa murim. Copii nostrii ne iau locul in acest joc. Pentru noi calea noastra este unica , dar pentru ei nu suntem nimic mai mult decat Combustibil. Combustibil care le da putere Elitelor. Elite care se ascund in spatele logouri-lor corporatiilor.
Aceasta este lumea lor. Si cea mai valoroasa resursa de pe pamant , suntem Noi , noi cei 99% .
Le construim orasele, le conducem masinile , le luptam razboaiele. Pana la urma , nu banii ii conduc, ci puterea. Banii sunt doar unealta pe care o folosesc pentru a ne conduce. Bucati de hartie fara valoare de care depindem, pentru a ne hrani , pentru a ne deplasa , pentru a ne intretine.
Ei ne-au dat bani si in schimb noi le-am dat Pamantul!
Unde erau copaci care ne curatau aerul , acum sunt fabrici care-l otravesc.
Unde era apa curata de baut , acum sunt deseuri toxice.
Unde animalele alergau libere , sunt acum ferme industrializate unde sunt crescute si macelarite la nesfarsit pentru satisfactia noastra.
Peste un miliard de oameni flamanzesc, desi avem destula mancare pentru fiecare. Unde merge toata? 70% din granele pe care le cultivam sunt folosite pentru ingrasarea animaelor pe care le mananci la cina. De ce sa ii ajuti pe cei care flamanzesc ? Pentru ca nu poti profita de pe urma lor. Suntem ca o ciuma maturand Pamantul, sfasiind chiar mediul care ne permite sa traim.
Vedem totul ca pe ceva ce poate fi vandut, ca pe un obiect ce poate fi detinut. Dar ce se va intampla cand vom fi poluat ultimul rau?
Cand vom fi otravit ultima gura de aer?
Cand nu vom mai avea petrol pentru camioanele care ne aduc mancare?
CAND vom intelege ca BANII nu pot fi mancati, ca nu au valoare? Ca sunt doar niste bucati de hartie create din copacii care ne ofera aerul curat.
Nu distrugem planeta , planeta va rezista in continuare. In schimb distrugem toata viata de pe ea. In fiecare an mii de specii dispar, si timpul se apropie pana cand noi vom urma.
In Romania traiesc astazi aproximativ 520.000 de bolnavi de CANCER dintre care doar 98.000 primesc tratamentul adecvat. Dar ingrijirea medicala este a treia cauza majora a morti dupa cancer si boli de inima . Ni se spun ca totul poate fi rezolvat pentru ca se investesc bani in farmacii pentru a descoperi o pastila care sa ne faca problemele sa dispara.
Dar Companiile farmaceutice si asociatiile anticancer se bazeaza pe suferinta noastra pentru a face profit.
Credem ca alergam dupa o rezolvare , cand defapt fugim de cauza. Corpul nostru este un produs a ceea ce consumam si mancarea pe care o mancam este conceputa strict pentru profit. Ne umplem cu chimicale toxice.
Corpurile animalelor infestate cu medicamente si boli. Dar noi nu vedem asta, grupul mic de corporatisti care detin publicarea informatiilor (media) nu vor sa stim. Inconjurandu-ne cu fantasme despre care ni se spune ca sunt realitatea.
Ne punem aceasta masca a “civilizatiei” . Dar cand o dam jos ? Ce ramanem ?
Cat de repede uitam ca numai in ultimele sute de ani le-am permis femeilor sa voteze , le-am permis negrilor sa traiasca ca egali.
Ne purtam de parca am fi finte atot-stiutoare, dar atat de multe scapa vederii noastre. Mergem in josul strazii ignorand toate semnele marunte , ochii care se holbeaza , povestile pe care le spun.
Vedem totul ca pe un fundal pentru ”mine”
Poate ne e frica ca nu suntem singuri, ca suntem o parte dintr-o imagine mult mai mare. Dar ne scapa sa facem conexiunea.
Nu avem nici o problema in a omora porci, vaci, pui, straini din alte tari. Dar nu vecinii nostrii, nu pisicile noastre, nu cainii nostrii , acestea pe care am ajuns sa le iubim si sa le intelegem. Numim alte animale proaste si totusi aratam spre ele pentru a justifica actiunile noastre.
Dar uciderea doar pentru ca putem , pentru ca am putut intotdeauna , o face corecta? Sau doar arata cat de putin am invatat. Continuam actul primar de agresiune in locul Gandirii si al Compasiunii.
Intr-o zi, aceasta senzatie pe care o numim viata ne va parasi, trupurile noastre vor putrezi, bunurile se vor redistribui.
Actiunile de ieri sunt singurele care raman!
Moarte ne inconjoara permanent, desi pare atat de indepartata de realitatea zilnica.
Traim intr-o lume pe muchia prapastiei.
Razboaiele de maine nu vor avea castigatori.
Pentru ca violenta nu va fi niciodata raspunsul corect, va distruge orice solutie posibila.
Daca toti privim catre cea mai mare dorinta interioara a noastra, vom vedea ca visele noastre nu sunt diferite, impartasim un tel comun.
Fericirea!
Sfasiem lumea cautant bucurie, fara sa o cautam in noi insine.
Multi dintre cei mai fericiti oameni sunt cei care au cel mai putin. Dar suntem noi cu adevarat atat de fericiti cu i-phone-urile, casele noastre mari, masinile noastre de lux?
Am devenit deconectati, idolatrizam oameni pe care nu i-am intalnit.
Suntem martorii extraordinarului pe ecranele noastre, iar a obijnuitului pretutindeni altundeva.
Asteptam pe cineva care sa aduca schimbarea fara a ne gandi vreodata sa ne schimbam noi insine.
Alegerile presidentiale pot fi la fel de bine o aruncare cu banul, doua fete ale aceleiasi monede.
Alegem ce chip vrem si iluzia alegerii, a schimbarii, se creaza.
Dar lumea ramane la fel!
Esuam in a intelege ca politicienii nu ne servesc pe noi, ii servesc pe cei care ii finanteaza la putere.
Avem nevoie de LIDERI , nu de politicieni. Dar in aceasta lumea a adeptilor, uitam sa ne conducem pe noi insine.
Nu mai asteptati schimbarea ci fiti schimbarea pe care vreti sa o vedeti.
Nu am ajuns pana in acest punct in lume doar prin a sta in fund si a privii cum alti lupta.
Rasa umana a supravietuit nu pentru ca suntem cei mai rapizi, cei mai puternici, ci pentru ca am lucrat impreuna!
Am perfectionat actul uciderii.
Acum haideti sa perfectionam bucuria de a trai.
Aceasta nu este despre salvarea planetei. Planeta va fi aici chiar daca noi vom mai fi sau nu. Pamantul exista de miliarde de ani, in schimb, fiecare dintre noi suntem norocosi daca ajungem la optezi de ani.
Suntem doar o pagina in istorie , dar impactul nostru este pentru totdeauna.
Internetul ne da puterea de a trimite un mesaj si de a unii milioane de oameni din intreaga lume. Cat inca mai putem , sa ne folosim ecranele pentru ca ne aduce vietile impreuna.
Fie bine, fie rau, generatia noastra va determina viitorul vietii pe aceasta planeta. Putem fie sa continuam sa servim acest sistem al distrugerii pana cand nici o amintire a existentei noastre nu va mai ramane.
Sau ne putem Trezi! Putem intelege ca nu evoluam in sus, ci mai degraba ne intoarcem de unde am plecat. Avem doar ecrane in fata si nu vedem incotro ne indreptam.
La acest moment present ne-a condus fiecare pas, fiecare respiratie si fiecare moarte.
Suntem fatada tuturor celor ce-au fost inaintea noastra.
Si acum este randul nostru. Puteti alege sa va sculptati propria cale de urmat sau sa urmati drumul pe care ceilalti nenumarati l-au urmat deja. Viata nu este un film. Scenariul nu este deja scris!
Noi suntem scriitorii. Aceasta este povestea ta, povestea lor, POVESTEA NOASTRA!
Acest material apartine lui Spencer Cathcart .
This material is property of Spencer Cathcart . This is helping in passing the message.
